Degenerare maculară legată de vârstă
● Simptome și cauze
Degenerescența maculară legată de vârstă afectează fotoreceptorii, epiteliul pigmentar retinian, membrana Bruch și coriocapilarul (stratul cel mai interior al coroidei) din macula, porțiunea centrală a retinei responsabilă pentru vederea clară. AMD este o boală multifactorială legată de îmbătrânire, susceptibilitate genetică și factori de risc de mediu. Modificările legate de îmbătrânire includ creșterea rezistenței, rarefierea și pierderea coriocapilarilor, depunerea de lipide și lipoproteine în membrana Bruch și reducerea densității fotoreceptorilor. În AMD, aceste modificări, împreună cu inflamația cronică, depunerea alterată de lipide și lipoproteine, stresul oxidativ crescut și întreținerea afectată a matricei extracelulare, duc la formarea de depozite extracelulare care conțin lipide, minerale sau proteine, și anume drusen, leziunile caracteristice ale AMD precoce și intermediare. Progresia AMD este caracterizată prin avansarea fotoreceptorilor și a degenerescenței epiteliului pigmentar retinian, care include migrarea celulelor epiteliului pigmentar retinian de la atașarea lor originală la membrana Bruch în straturile mai interioare ale retinei. Susceptibilitatea genetică joacă un rol substanțial în etiologia AMD. Studiile de asociere la nivelul genomului au raportat că genele implicate în căile biologice care includ inflamația și imunitatea, metabolismul și transportul lipidelor, stresul și toxicitatea celulară și, respectiv, întreținerea matricei extracelulare, sunt asociate cu AMD,7 cu 2 loci majori, CFH8-11 și ARMS2-HTRA1. Fumul de țigară este cel mai constant factor de risc de mediu pentru AMD raportat.

JAMA.2024;331(2):147-157.doi:10.1001/jama.2023.26074
Degenerare maculară legată de vârstă
● Simptome și cauze
Degenerescența maculară legată de vârstă afectează fotoreceptorii, epiteliul pigmentar retinian, membrana Bruch și coriocapilarul (stratul cel mai interior al coroidei) din macula, porțiunea centrală a retinei responsabilă pentru vederea clară. AMD este o boală multifactorială legată de îmbătrânire, susceptibilitate genetică și factori de risc de mediu. Modificările legate de îmbătrânire includ creșterea rezistenței, rarefierea și pierderea coriocapilarilor, depunerea de lipide și lipoproteine în membrana Bruch și reducerea densității fotoreceptorilor. În AMD, aceste modificări, împreună cu inflamația cronică, depunerea alterată de lipide și lipoproteine, stresul oxidativ crescut și întreținerea afectată a matricei extracelulare, duc la formarea de depozite extracelulare care conțin lipide, minerale sau proteine, și anume drusen, leziunile caracteristice ale AMD precoce și intermediare. Progresia AMD este caracterizată prin avansarea fotoreceptorilor și a degenerescenței epiteliului pigmentar retinian, care include migrarea celulelor epiteliului pigmentar retinian de la atașarea lor originală la membrana Bruch în straturile mai interioare ale retinei. Susceptibilitatea genetică joacă un rol substanțial în etiologia AMD. Studiile de asociere la nivelul genomului au raportat că genele implicate în căile biologice care includ inflamația și imunitatea, metabolismul și transportul lipidelor, stresul și toxicitatea celulară și, respectiv, întreținerea matricei extracelulare, sunt asociate cu AMD,7 cu 2 loci majori, CFH8-11 și ARMS2-HTRA1. Fumul de țigară este cel mai constant factor de risc de mediu pentru AMD raportat.

JAMA.2024;331(2):147-157.doi:10.1001/jama.2023.26074